Oglinda din baie în cioburi arată
Un chip mărmuriu cu fruntea tăiată-
O frunte din care ies gânduri şi vise,
Nebunie şi reguli şi dorinţi interzise.
Şi toate de-a valma dau iute afară.
Departe de mine fug toate şi zboară.
Din spate, în oglindă, priveşte uimit
Al meu chip de Ofelie sau demon venit
Să spulbere inima, s-adoarmă voinţa,
Să biciuie sufletul, să-nchidă fiinţa
Şi-ncetul cu-ncetul sa o descompuna.
Dar, straniu, oglinda nu vrea sa îmi spună
Cum pot s-adun toate, să le-mbrac în idei..
Nu vrea să-mi dea drumul din spatele ei.
Oglinda în cioburi mă ţine captivă ...
Femeie, nălucă şi demon deopotrivă.
